Străinul

Într-o zi, când pe faleză, gânditoare admiram
Valurile liniștite ale mării ce-o priveam,
Un străin din țări apuse, ce-a venit să pescuiască,
A intrat cu mine în vorbă ca să nu se plictisească.

"Cine oare-i Creatorul?" mă întreabă acest străin,
Ce n-a văzut în viața lui niciodată un creștin.
Și, cu multă bunătate, îi răspund că Dumnezeu
Ne-a creat pe fiecare. Și acuma El e Tatăl meu!

Străinul prinde a înțelege doar un crâmpei din tot ce-i zic,
Fiindcă n-are cunoștințe din Scriptură nici un pic.
Și fiind de generații educat că e ateu
Străinul iarăși mă întreabă: "Cine oare-I Dumnezeu?

Cine m-a creat pe mine și de ce am fost născut,
Căci la școală m-a învățat că din maimuță am apărut? !
Dar eu cred în sinea mea că dincolo de ce văd eu
Este un Creator puternic și Îi spune Dumnezeu!"

Ascultându-l pe străin cum întreabă și gândește,
Duhul Sfânt mi-a zis să-i spun că Creatorul îl iubește
Și-l așteaptă răbdător să-l copleșească cu iubire,
Doar să creadă în Dumnezeu ca să aibă fericire.

Și precum ceruse Domnul să îi spun ce-am auzit
L-am rugat ca să asculte tot ce Domnul mi-a vorbit.
Străinul, curios din fire, să m-asculte s-a oprit
Și i-am spus pe îndelete de Isus cel răstignit;

Cum prin moarte, pentru oameni, din iubire S-a jertfit
Ca să poată fiecare socotit neprihănit
Să fie dacă prin credință mântuirea o primește
Și dacă fără viclenie din inimă se pocăiește.

Și, pe când eu îi vorbeam despre har și mântuire,
A venit satan la mintea străinului cu măgulire
Ca să-i spună să nu creadă, că doar este un ateu,
Iar ateii niciodată n-au crezut în Dumnezeu!

Și că n-are rost să creadă că acest Isus Hristos
Poate și pe el să-l ierte, fiindcă este un păcătos!
Dar străinul înțelept mi-a spus tot ce-avea în minte
Ca să afle adevărul ce-i ascuns printre cuvinte.

Căci acum când pricepuse, și-și puse mâinile în păr,
Că veșnicia lui atârnă de eternul Adevăr,
Îndrăzni ca să mă întrebe dacă vreau o rugăciune
Pentru el s-o înalț spre Domnul, ce spăla orice întinăciune.

Eu, uimit de înțelepciunea cu care Domnul a lucrat,
La auzul celor spuse din inimă m-am bucurat,
Căci străinul hotărâse inima să și-o unească
Cu Isus Mântuitorul și treptat apoi să crească

În smerenie și fapte care-s demne de urmat
Și-L slăvesc pe Dumnezeu, Sfântul care l-a creat.
Și în fiecare zi străinul, pe pământ cât a trăit,
L-a iubit pe Dumnezeu și-a murit neprihănit.

Dar să nu vă întristați că străinul a plecat,
Căci, de când el prin Isus mântuirea a căpătat,
Neobosit și cu iubire pentru Domnul s-a luptat
Ca să rămână în picioare Cuvântul sfânt și adevărat!

(21 februarie 2024)